La casa bantuita

Icy se plimba plangand prin casa bantuita,cautandusi catelusul.

Yuuki intra din greseala in casa
- Hellooo. e cineva aici?

-Buna Yuuki.Imi caut catelul pe aici.Deci,inseamna ca e cineva.

Mion cobori scarile si nu fu deloc surprinsa sau speriata sa le vada.
-Oamenii nu prea se incumeta sa vina aici, zise ea cu o voce ciudata

Yuuki isi incrunta privirea spre fata
- Cine esti?

-Ea e Mion.

-Asa e, raspunse ea privindu-le fix. Sunt Mion Sonozaki. Nu cred ca stiti povestea acestei case, altfel n-ati fi venit aici

-Spune-o.Ador povestile.

- Te ascult. Spuse Yuuki calmanduse

-Acum 2 ani, niste copii nestiutori s-au ascuns aici. Se jucau, bineinteles, pana cand unul a fost gasit mort in baie de o fetita. A alergat speriata dupa prietenii sai, dar nu le-a gasit decat cadavrele. A povestit politiei si o saptamana mai tarziu si-a gasit si ea sfarsitul

- Deci din cauza asta.. am auzit zgomote pe aici

-S-a mai ascuns cineva aici, zise Mion cu o privire malefica. Cineva care nu va mai iesi viu

Yuuki se uita la Mion, apoi inchise ochii si ii facu rosii ca a unui vampir, stralucea puternic in intuneric, se uita in jur
- e acolo.

Icy,prin telepatie,vroia sa vada cn e.
-E o fantoma pe aici.

- Si nu numai. Spuse Yuuki uitanduse prin casa

-V-as sfatui sa nu va duceti mai departe de-aici, zise Mion cu o privire fixa

- Mion.. ce esti tu defapt?

Ea afisa un zambet malefic.
-Nu vreti sa stiti

- Si de ce nu? Fie daca nu vrei sa zici nu te oblig

-Am spus asta pentru binele vostru, dar daca vreti asa mult sa aflati, n-aveti decat, zise Mion rautacioasa si se dadu la o parte din calea lor

- Nu mai e nevoie... a disparut. Spuse Yuuki revenindusi la culoarea ochilor

-Mda...bantuia de ceva vreme...Era si timpul sa plece

Yuuki ofta

-Daca locul asta vi se pare infricosator n-ati vazut locul preferat al Renei

- Si anume?